Reorganizările între societăți române: când se aplică neutralitatea fiscala prevăzută de art. 32 din Codul fiscal
Fuziunea, divizarea sau transferul unei activitati beneficiaza, prin simpla reorganizare juridica, de un regim care asigura amanarea sarcinii fiscale imediate. Art. 32 din Codul fiscal instituie, pentru anumite operatiuni intre persoane juridice romane, un regim de neutralitate fiscala, dar, operatiunea trebuie sa corespunda uneia dintre formele definite de lege, iar valorile fiscale trebuie continuate de entitatea beneficiara.
Ce operatiuni sunt vizate?
Regimul se aplica fuziunilor, divizarilor totale, divizarilor partiale, transferurilor de active si achizitiilor de titluri de participare efectuate potrivit legii.
In cazul fuziunii si al divizarii totale se transfera totalitatea activelor si pasivelor societatii cedente, aceasta fiind dizolvata fara lichidare. Divizarea partiala presupune transferul uneia sau mai multor ramuri de activitate, societatea cedenta pastrand cel putin o ramura de activitate. La transferul de active, societatea cedenta nu se dizolva si transmite totalitatea activitatii sau una ori mai multe ramuri, primind in schimb titluri de participare la societatea beneficiara.
Achizitia de titluri de participare intra sub incidenta art. 32 din Codul fiscal atunci cand societatea achizitoare dobandeste majoritatea drepturilor de vot sau a titlurilor de participare ori, detinand deja majoritatea, achizitioneaza o participatie suplimentara, in schimbul propriilor titluri. Pentru operatiunile in care legea permite si o plata in numerar, aceasta nu poate depasi 10% din valoarea de referinta a titlurilor.
Neutralitate fiscala
Efectul principal este ca diferenta dintre pretul de piata al activelor si pasivelor transferate si valoarea lor fiscala nu se impoziteaza la momentul reorganizarii. Nici emiterea titlurilor de participare catre participantii societatii cedente sau achizitionate, in schimbul titlurilor vechi, nu reprezinta transfer impozabil.
Neutralitatea nu inseamna insa ca plusvalorile dispar. Impozitarea este, in esenta, amanata prin pastrarea istoricului fiscal. Societatea beneficiara preia fiecare activ si pasiv la valoarea fiscala existenta la societatea cedenta, nu la valoarea de piata stabilita pentru operatiune. Amortizarea fiscala se continua potrivit regulilor care s-ar fi aplicat daca reorganizarea nu ar fi avut loc. In mod corespunzator, castigul sau pierderea fiscala la o instrainare ulterioara se determina pornind de la valoarea fiscala preluata.
Aceeasi continuitate se aplica titlurilor de participare. In fuziuni si achizitii, valoarea fiscala a titlurilor primite este egala cu valoarea fiscala a celor detinute anterior. In divizari, valoarea fiscala veche se aloca titlurilor primite de la societatile beneficiare conform regulii proportionale prevazute de art. 32 din Codul fiscal.
